Salut la Tetelejurnal! M-a luat codul siclam de caniculă în cap când am văzut necompetenţa la ministerul Transporturilor. Deci domnul ministru a mers să inaugurizeze o bucăţică de douăj de kilometri de cale ferată, undeva în Bistriţa, care cu ocazia asta a parcurs 21 de kilometri în 48 de minute. În 1939 trenul cu aburi parcurgea exact tronsonul ăsta în treij de minute. Deci locomotiva cu aburi mergea mai bine acum o sută de mii de ani, decât merge azi lococmotiva cu abureală a PSDului. Ministrul Răzvan Cuc – da, tată, aşa-l cheamă pe acest ministru Guguştiuc! -  a mers pe această linie cu Săgeata albastră, acel tren luxuriant de lux. Adică noi suntem singura ţară din lume care cumpără cu milioarde de euro trenuri de foarte mare viteză, cum este Săgeata albastră, ca să meargă pe tronsoane de foarte mică viteză, cu media orală de 28 de kilometri. La viteza asta mai bine le dădea biciclete la cei trei oameni care au treabă p-acolo şi ajungea mai repede. În România, ţara trenurilor de mare viteză, doar viteza cu care se fură la fier vechi şinele mai are viteza aşa supersonică, ca alde TGV-urile lor din Franţa şi Occident. Atât: căi ferată de zero viteză, care dispar cu cea mai mare viteză. Dar eu mai aş propune câteva soluţii la aceste căi ferite proaste. Ca să nu mai se înregistreze viteze atât de mici, să se puie garnituri de tren pe toată distanţa dintre două oraşe, vagoanele să stea pe loc, iar cetăţeanul să urce la Bucureşti în vagonul unu, să meargă frumuşel prin tren şi să se dea jos la Costanţa din vagonul 10214. E un avantaj: plăteşti bilet dar nu te plouă şi nu te bate soarele. Cred că s-ar parcurge mai repede distanţa. Mai ar fi şi alte soluţii la care m-am gândit eu. Să se urce oamenii în tren la Gara de Nord, apoi să iasă trenul pe şosea, unde să facă autostopul, în colectiv sau individual. Care astfel se va ajunge tot mai repede la destinaţie. Aşa cum foarte bine s-ar putea face trenul cu cauciucuri care să iasă pe o şosea, când viteza permisă de şine este foarte mică. Cum ar fi să vezi pe autostrada Soarelui mă-sii trecând pe lângă tine o Săgeată Albastră cu 190km la oră pe banda 2? Nasulia ar fi să te trezeşti pe un drum judeţean, că ai nimerit în spatele unei locomotive diesel de 70 de ani, să nu o poţi depăşi de lungă ce e. Dar vreau s-o întreb şi pe Flory: „Ea cum vede punctualitatea în general? Nu doar la trenuri. Vrea punctualitate feroviară ca la japoneji sau ca la noi, când se dilată şinele?” Aştept răspuns, dar fără mare întârziere, ca la CFR.   Revenind la soluţii, mai propun să se facă şi la trenuri sistemul Uber. Adică dacă cumva trece pe la noi prin ţară şi un tren mai bun, străin, să bagi pe telefon şi să te ia şi pe tine. Dar iată că ne-a răspun Flory. Ea zice: Mie îmi place punctualitatea japoneză de la trenuri, dar problema este că ei, japonezii, au întârzierile mici exact cum au şi penişii, ceea ce este plăcut din punct de vedere feroviar, dar neplăcut din punct de vedere sexual. Bravo, Flory, o analiză erotico-punctuală! Pe de altă parte putem vedea şi partea bună în aceste întârzieri de zile întregi. Guvernul acesta a promis o grămadă de măriri: măriri de pensii, de salarii, de alocaţii. Iar până acum nu au reuşit decât dilatarea şinelor de la căldură. Şi în consecinţă mărirea timpilor dintre staţii. Deci ceva măriri s-au făcut. Hai like-uri şi prietenie la toate trenurile personale!