Salut la Tetelejurnal. Sunt obosit, dar fericit, pentru ca anul asta mi s-a indeplinit un vis care l-am avut de cand eram copil. Am fost la Untold si am ascultat toata muzica. Am in cap melodii pentru un an de zile. Cum isi tine camila apa in cocoasa, asa mi-a ramas si mie piese memorie. Eu sunt rocker credincios la regii Elvix, Harry Belatonfe si Ac-Dc. Totusi, la Cluj, mi-a placut doua cantece care au fost toata noaptea: aia cu „tz-tz-tz-tz-tz-tî-tî-dum” şi aia „bum-tzi, bum-tzi, bum-tzi, bum, bum, bum”. Nu stiu cine le-a cantat, ca eram la aproximativ un kilometru jumate de scena, dar mi-a mers direct la inima si le fredonez tot timpul. Chiar am compus si eu o piesa care are refrenul dupa zgomotul care il face trenul cand trece peste macaze, dar nu pot sa-l cant decat din gura deocamdata, ca inca nu stiu sa folosesc softurile muzicale chiar asa de bine, cum stie Gojira sau Makanake. Deci, la Untold a cantat mai multe calculatoare, care la ele statea niste oameni cu casti la urechi. Cred ca ei statea acolo ca sa nu le fure sculele spectatorii din primele randuri. Din punctul meu de vedere, la Untoldul de anul asta, cel mai tare a fost Armin van Bulen care avea laptopul rosu din care canta fantaxtic. El a avut cea mai misto muzica, care oamenii topaia si dansa ca nebunii. Eu bausem atat de multa bere incat cand a inceput sa cante calculatorul rosu m-am prins in hora cu niste fani din Iasi, beti si ei. A venit repede la noi niste paznici si ne-a zis ca ne da afara, ca nu suntem la nunta. La un moment dat, un baiat a scos o pastila si mi-a dat sa gust. Cred ca era albocalmin, pentru ca imediat mi-a trecut ameteala de la bere si am inceput sa vad balauri. Balaurii vroia sa ne tufe pe toti si ne fugarea cu flacarile lor care le iesea pe plua ca la sudura oxiacetilenica. Unde punea balaurul plua ardea tot. Noroc ca mi-am dat seama că poti scapa usor de ei decat daca dai din cap si sa tii mainile in sus. M-am luptat cu balaurii pana foarte tarziu, cand m-am trezit in gara din Cluj, pe o banca, fara nici un leu un buzunar, adica exact cu banii care am plecat cu ei de acasa, si cu tricoul meu Plua rupt si murdar. Acolo m-am indragostit instantaneu de o fata cu parul scurt, care dormea in acelasi rucsac cu mine. O chema Sorin. Nu mai tin minte nimic din drum, dar sper ca nu a profitat de organismul meu superb, care cum am mai zis, sunt in discutii sa-l bag in patrimoniul Ionescu langa Voronet si pestera muierii. A fost o experienta de neuitat care vreau s-o repet in garsoniera la mine si cu Flory si Denise Rifai. Sa facem un Untold in trei la pielea goala, cu muzica energetica si cu pastile cu balauri. Felicitari Cluj- Napoca. Pana data viitoare, likeuri si prietenie la toti iubitorii de muzica haos din lumea asta.